Treceți la conținutul principal

Dificultăți în exprimarea emoțiilor: De ce ne este greu să spunem ce simțim?

Într-o lume în care comunicarea este prezentă peste tot – de la mesaje text la rețelele sociale – paradoxal, mulți oameni se confruntă cu dificultăți în a-și exprima emoțiile reale. Spunem „sunt bine” când, de fapt, simțim confuzie, furie, frică sau tristețe. Dar de ce ne este atât de greu să punem în cuvinte ceea ce simțim?

1. Ce înseamnă dificultatea de exprimare emoțională?

Această dificultate poate îmbrăca mai multe forme:

  • Nu găsim cuvintele potrivite pentru a descrie ce simțim.
  • Ne este teamă că emoțiile noastre vor fi respinse, judecate sau neînțelese.
  • Ne reprimăm emoțiile din obișnuință, din educație sau din dorința de a „nu deranja”.
  • Simțim ceva vag sau copleșitor, dar nu putem identifica emoția exactă.

În termeni clinici, uneori vorbim și despre alexitimie – o dificultate semnificativă în identificarea și verbalizarea emoțiilor, întâlnită frecvent în diverse tulburări psihice, dar și la persoane fără diagnostic clinic.

2. Cauze frecvente ale dificultății de exprimare emoțională

  • Educația timpurie: Mulți dintre noi am crescut cu mesaje precum „nu mai plânge”, „fii tare”, „nu e frumos să te enervezi”. Astfel, am învățat să asociem exprimarea emoțiilor cu slăbiciunea sau cu rușinea.
  • Modelele din familie: Dacă părinții sau îngrijitorii noștri nu și-au exprimat deschis emoțiile, este posibil să nu fi învățat cum se face acest lucru.
  • Traumele emoționale: Experiențele dureroase, mai ales în copilărie, pot duce la blocaje emoționale. Pentru unii, exprimarea sentimentelor devine un risc – pentru că în trecut a fost asociată cu durere, respingere sau pericol.
  • Teama de vulnerabilitate: Emoțiile ne fac umani, dar ne și expun. A spune „mi-e teamă”, „sunt trist” sau „mă simt singur” implică un act de curaj – acela de a fi vulnerabil în fața celuilalt.

3. Cum afectează viața noastră această dificultate

Când nu reușim să ne exprimăm emoțiile:

  • Relațiile personale pot avea de suferit. Comunicarea devine superficială, conflictele se acumulează, iar conectarea emoțională scade.
  • Starea de bine emoțională se degradează. Emoțiile reprimate pot duce la anxietate, depresie, somatizări (dureri fizice fără cauze medicale).
  • Încrederea în sine scade – pentru că nu ne mai simțim autentici sau înțeleși.

4. Cum putem învăța să ne exprimăm mai bine emoțiile

Recunoașterea emoțiilor: Începe prin a numi ce simți. Dacă e greu, folosește roata emoțiilor sau un jurnal. Întreabă-te zilnic: „Ce simt acum?”

Acceptarea emoțiilor: Nu există emoții „bune” sau „rele”. Toate emoțiile sunt valide și au un rol important – inclusiv frica, furia sau tristețea.

Exprimarea în siguranță: Alege un context potrivit și o persoană de încredere cu care să îți împărtășești gândurile. Uneori, scrisul este un prim pas valoros.

Terapia: Psihoterapia oferă un spațiu sigur în care să înveți să îți explorezi emoțiile, să le înțelegi și să le exprimi. Pentru unii, este primul loc în care se simt cu adevărat auziți.

Concluzie

Exprimarea emoțiilor nu este un semn de slăbiciune, ci o abilitate de viață esențială. A învăța să spui „mă simt trist” sau „am nevoie de sprijin” poate fi eliberator și profund vindecător. Dacă te regăsești în dificultatea de a-ți exprima sentimentele, nu ești singur. Este un pas de curaj să începi să te înțelegi mai bine – iar psihoterapia poate fi un aliat valoros pe acest drum. 

📌 Dacă simți că ai nevoie de sprijin în explorarea și exprimarea emoțiilor tale, îți ofer un spațiu empatic și profesionist pentru a lucra împreună în ritmul tău.

📞 Programează o ședință / 🖊️ Lasă un mesaj pentru mai multe detalii. 

Contact: 0725752175 

E-mail: mihu.andreea03.11@gmail.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Întâmpinare

 Vă întâmpin călduros, și vă mărturisesc că nu îmi este atât de ușor pe cât credeam că îmi este să înșirui aceste gânduri și experiențe publicului larg.  Am inteții bune, sper să și transmit mesajul așa cum îl simt eu. Nu mai este nevoie să mă prezint, întrucât cred că v-ați dat seama în ce domeniu activez și cum îmi petrec timpul. Am ales o profesie atât de rezonabilă cu celălalte ființe încât uneori nu mă mai satur.  Vin cu bagaje informaționale destul de complexe din ariile de interes, iar acest lucru se poate observa pe parcurs. Nu știu cine mai citește bloguri, cine mai își rupe din timp pentru a se informa conștient de parcursul unei persoane, cu siguranță nu aceasta este intenția mea. Cunosc faptul că timpul este atât de prețios și trece atât de repede că zilnic mă cam dezamăgește acest fapt. Mi-ar plăcea dacă vă puteți imagina o mașinărie a timpului, cu posibilitatea de a opri timpul ori de câte ori ne dorim să ne bucurăm mai mult și mai intens de experiențele vie...

Psihoterapie

 Mindfulness la fiecare ședință A trece pragul unui specialist din domeniul sănătății mintale presupune un act curajos. Spun acest lucru pentru că majoritatea clienților care mi-au trecut pragul au venit cu această idee bine întipărită în minte. Îmi e drag să laud acest act de curaj, personal l-as denumi o cale spre o minte și un corp sănătos. Vreau să arăt că specialiștii sunt oamenii tare faini și care interacționează uman cu ceilalți, nu vă analizează din „din cap până în picioare”, aș spune din contră, vă ascultă activ, și vă direcționează spre resursele interioare.  În cabietul în care îmi desfășor activitatea, clienții, și respectiv pacienții simt confort și libertate în exprimare „așa cum le vine”, vorba unui client. Iar acest fapt denotă că relația terapeutică este bine sudată.  Sunt aspecte relevante pe care aș vrea să le punctez în legătură cu anumite întrebări pe care des mi le adresează majoritatea.  Sunt întrebată de confidențialitate, da, totul este con...

Ritmul personal

Tare mult îmi place să transmit mai departe următorul mesaj. Ascultă-ți corpul și ceea ce are nevoie acum, mai târziu s-ar putea să fie „mult” prea târziu. Cu drag, admir oamenii care-și respectă propriul ritm de viață, indiferent de circumstanțe sau de momente. Dacă astăzi simt nevoia să mă trezesc mai târziu decât ieri, este perfect normal, dacă astăzi simt nevoia să mă îmbrac colorat este perfect normal, dacă astăzi o să întârzii câteva minute într-un loc, este normal și firesc, sunt unele lucruri, momente pe care oricât demult ne-am dori să le putem controla, din fericire nu avem cum. Ca și exemple concrete sunt traficul, mâncarea, oamenii din jurul nostru, timpul, iar lista ar putea avea o sumedenie de obiective. Cert este că există posibilitatea de a râmâne cu o atitudine diplomată și în astfel de circumstanțe. Poate că mulți cred că este inadmisibil un astfel de comportament „întârziat”. Personal cred că este pe atât de omenesc pe cât e de firesc. Trăim vremuri mult prea rapide ...