Psihoterapeut Mihu Andreea

Introducere În societatea contemporană, copiii și adolescenții sunt adesea încurajați să atingă performanțe ridicate atât în mediul academic, cât și în activitățile sportive. Părinții, profesorii și antrenorii investesc resurse considerabile pentru dezvoltarea acestora, însă presiunea succesului poate genera dezechilibre emoționale, anxietate și dificultăți de adaptare. Din perspectivă psihoterapeutică ericksoniană, performanța nu este privită exclusiv ca rezultat exterior, ci ca expresie a resurselor interioare și a modului în care copilul își construiește identitatea. Abordarea dezvoltată de Milton H. Erickson pune accent pe unicitatea fiecărui individ, pe capacitatea naturală de autoreglare și pe utilizarea experiențelor personale ca sursă de dezvoltare. În acest context, atât performanța școlară, cât și cea sportivă pot deveni instrumente de maturizare psihologică sau, dimpotrivă, surse de conflict interior atunci când sunt asociate cu presiune excesivă și condiționarea valorii pe...

Dependențele sunt adesea privite prin prisma lipsei de voință sau a unui comportament „greșit” care trebuie corectat. Dintr-o perspectivă ericksoniană însă, lucrurile capătă o nuanță mult mai complexă și, în același timp, mai plină de compasiune: dependența nu este dușmanul, ci o încercare—uneori stângace—de adaptare. Dependența ca soluție, nu ca problemă În psihoterapia ericksoniană, fiecare comportament are o funcție. Chiar și cele autodistructive. Consumul excesiv de alcool, mâncatul compulsiv, utilizarea excesivă a tehnologiei sau alte forme de dependență sunt, în esență, strategii prin care persoana încearcă să gestioneze o stare internă dificilă: anxietate, singurătate, durere emoțională sau chiar un sentiment de gol. În loc să întrebăm „De ce faci asta?”, abordarea ericksoniană ne invită să explorăm: „Pentru ce îți este util acest comportament?” Această schimbare de perspectivă reduce rușinea și deschide spațiu pentru înțelegere și transformare. Resursele inconștiente: che...

Începutul unui nou an vine adesea cu dorința de schimbare. Ne facem planuri, rezoluții și promisiuni că „anul acesta va fi diferit”. Și totuși, de multe ori, schimbarea reală nu începe din exterior, ci din interior. Anul 2026 poate fi anul în care alegi să te asculți mai atent. Poate te regăsești în aceste gânduri: „Simt că am totul, dar nu mă simt bine.” „Sunt obosit(ă) emoțional și nu știu de unde să încep.” „Mă blochez în aceleași tipare.” „Vreau să mă cunosc mai bine, dar nu știu cum.” Psihoterapia nu este doar pentru momentele de criză. Este un spațiu sigur în care poți explora cine ești, ce simți și ce ai nevoie cu adevărat. Ce înseamnă un nou început prin psihoterapie? Un nou început nu înseamnă să devii „altcineva”, ci să te apropii de tine: să înțelegi de ce reacționezi așa cum reacționezi să înveți să pui limite sănătoase să gestionezi anxietatea, stresul sau tristețea să îți construiești relații mai echilibrate să te simți mai împăcat(ă) cu ...

Într-o lume în care totul se mișcă rapid, iar schimbările apar uneori peste noapte, a avea o rutină poate părea monoton sau chiar restrictiv. Totuși, studiile și experiențele de zi cu zi arată că rutina este unul dintre cei mai importanți piloni pentru stabilitate emoțională, claritate mentală și bunăstare generală . 1. Rutina oferă predictibilitate și reduce stresul Mintea noastră funcționează mai bine atunci când știe la ce să se aștepte. Lipsa unui program clar poate crea anxietate, deoarece creierul este nevoit să facă alegeri încontinuu. O rutină bine stabilită reduce numărul de decizii mici, lăsând mai multă energie pentru activitățile care contează cu adevărat. 2. Crește productivitatea și motivarea Atunci când anumite activități devin obișnuințe, nu mai depunem același efort pentru a ne apuca de ele. Fie că vorbim despre exerciții fizice, citit sau organizarea zilei, rutina transformă aceste acțiuni în automatisme benefice. Astfel, ne simțim mai eficienți și mai în control. 3. ...

Trăim într-o cultură în care „a fi de ajutor” este adesea sinonim cu „a fi o persoană bună”. Ni se spune să fim disponibili, empatici, să nu supărăm pe nimeni. Învățăm devreme că a spune „NU” poate părea egoist, dur sau lipsit de considerație. Dar ce se întâmplă cu noi când spunem „DA” din obligație, frică sau vinovăție? Răspunsul este simplu: ne pierdem pe noi înșine, puțin câte puțin. Din perspectivă psihoterapeutică, capacitatea de a spune „NU” este esențială pentru sănătatea noastră mentală și emoțională. Este o formă de autoprotecție și autenticitate. Însă pentru mulți dintre noi, acest cuvânt simplu vine cu un preț greu: vinovăția. De ce ne simțim vinovați când spunem „NU”? Vinovăția apare atunci când simțim că am făcut ceva „rău”. În acest caz, refuzul poate fi perceput ca o încălcare a unui cod moral interior – de multe ori învățat în copilărie. Mesaje precum: „Fii cuminte și ajută-i pe ceilalți.” „Nu spune NU, că o să-i superi.” „Ești egoist dacă nu te gândești și la al...

Într-o lume în care comunicarea este prezentă peste tot – de la mesaje text la rețelele sociale – paradoxal, mulți oameni se confruntă cu dificultăți în a-și exprima emoțiile reale. Spunem „sunt bine” când, de fapt, simțim confuzie, furie, frică sau tristețe. Dar de ce ne este atât de greu să punem în cuvinte ceea ce simțim? 1.  Ce înseamnă dificultatea de exprimare emoțională? Această dificultate poate îmbrăca mai multe forme: Nu găsim cuvintele potrivite pentru a descrie ce simțim. Ne este teamă că emoțiile noastre vor fi respinse, judecate sau neînțelese. Ne reprimăm emoțiile din obișnuință, din educație sau din dorința de a „nu deranja”. Simțim ceva vag sau copleșitor, dar nu putem identifica emoția exactă. În termeni clinici, uneori vorbim și despre alexitimie – o dificultate semnificativă în identificarea și verbalizarea emoțiilor, întâlnită frecvent în diverse tulburări psihice, dar și la persoane fără diagnostic clinic. 2.  Cauze frecvente ale dificultății de...