Psihoterapeut Mihu Andreea

Dependențele sunt adesea privite prin prisma lipsei de voință sau a unui comportament „greșit” care trebuie corectat. Dintr-o perspectivă ericksoniană însă, lucrurile capătă o nuanță mult mai complexă și, în același timp, mai plină de compasiune: dependența nu este dușmanul, ci o încercare—uneori stângace—de adaptare. Dependența ca soluție, nu ca problemă În psihoterapia ericksoniană, fiecare comportament are o funcție. Chiar și cele autodistructive. Consumul excesiv de alcool, mâncatul compulsiv, utilizarea excesivă a tehnologiei sau alte forme de dependență sunt, în esență, strategii prin care persoana încearcă să gestioneze o stare internă dificilă: anxietate, singurătate, durere emoțională sau chiar un sentiment de gol. În loc să întrebăm „De ce faci asta?”, abordarea ericksoniană ne invită să explorăm: „Pentru ce îți este util acest comportament?” Această schimbare de perspectivă reduce rușinea și deschide spațiu pentru înțelegere și transformare. Resursele inconștiente: che...