Treceți la conținutul principal

Când dragostea doare: despre relațiile toxice și drumul spre vindecare

Nu toate relațiile ne hrănesc. Unele ne rănesc. Iar atunci când ceea ce ar trebui să fie iubire se transformă într-o sursă constantă de durere, confuzie sau vinovăție, e important să ne oprim și să privim cu blândețe, dar cu sinceritate, spre adevăr.

Ce înseamnă, de fapt, o relație toxică?

O relație toxică nu este definită doar prin abuz evident. De multe ori, este subtilă — o tensiune care persistă, o senzație de neliniște, o umbră care cade peste propria valoare. Este acel sentiment că, oricât ai încerca, nu ești „destul” sau că trebuie să te micșorezi constant ca să păstrezi pacea.

Toxicitatea apare atunci când spațiul dintre doi oameni devine sufocant, nesigur sau dureros. Iar durerea nu este o dovadă de iubire. Este un semnal de alarmă.

Semnale că ceva nu este în regulă

  • Te simți epuizat(ă) emoțional după fiecare interacțiune.

  • Ai început să te îndoiești de tine, de propria percepție, de propriile sentimente.

  • Ți-e frică să spui ce gândești sau ce simți, de teamă să nu fii respins(ă), criticat(ă) sau abandonat(ă).

  • Relația pare să-ți consume toată energia, lăsându-te fără spațiu pentru tine.

De ce e atât de greu să pleci?

Pentru că ai iubit. Pentru că ai sperat. Pentru că ai dat mult din tine. Și pentru că, de multe ori, relațiile toxice vin „la pachet” cu promisiuni, cu scuze, cu clipe frumoase amestecate cu abuzul emoțional.

Nu ești slab(ă) pentru că ai rămas. Ai făcut tot ce ai putut cu ce ai știut la acel moment. Iar acum, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că o parte din tine vrea să se vindece.

Procesul de eliberare și reconstrucție

  1. Validarea emoțiilor – Da, ești rănit(ă). Da, ce ai trăit a fost real. Emoțiile tale contează.

  2. Întoarcerea spre tine – Cine ești tu fără acea relație? Ce ai nevoie? Ce îți face bine?

  3. Construirea de limite sănătoase – Spui „nu” nu pentru a respinge, ci pentru a te proteja.

  4. Sprijinul psihologic – Nu ești obligat(ă) să treci prin asta singur(ă). Vindecarea este un drum greu, dar nu imposibil, mai ales când ai pe cineva alături care te însoțește cu empatie și siguranță.

  5. Iertarea de sine – Pentru că da, și asta face parte din proces: să-ți dai voie să nu fi știut, să fi sperat, să fi rămas. Și apoi, să te alegi pe tine.

Gânduri de încheiere

Poate încă doare. Poate încă te întrebi dacă ai făcut bine. Dar într-o zi, durerea va face loc clarității. Și apoi, pas cu pas, vei învăța să te întorci la tine. La un sine care nu se mai teme să fie. La o viață care se simte mai ușoară, mai autentică, mai liberă.

Nu ești ceea ce ți s-a întâmplat. Ești ceea ce alegi să devii după.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întâmpinare

 Vă întâmpin călduros, și vă mărturisesc că nu îmi este atât de ușor pe cât credeam că îmi este să înșirui aceste gânduri și experiențe publicului larg.  Am inteții bune, sper să și transmit mesajul așa cum îl simt eu. Nu mai este nevoie să mă prezint, întrucât cred că v-ați dat seama în ce domeniu activez și cum îmi petrec timpul. Am ales o profesie atât de rezonabilă cu celălalte ființe încât uneori nu mă mai satur.  Vin cu bagaje informaționale destul de complexe din ariile de interes, iar acest lucru se poate observa pe parcurs. Nu știu cine mai citește bloguri, cine mai își rupe din timp pentru a se informa conștient de parcursul unei persoane, cu siguranță nu aceasta este intenția mea. Cunosc faptul că timpul este atât de prețios și trece atât de repede că zilnic mă cam dezamăgește acest fapt. Mi-ar plăcea dacă vă puteți imagina o mașinărie a timpului, cu posibilitatea de a opri timpul ori de câte ori ne dorim să ne bucurăm mai mult și mai intens de experiențele vie...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Psihoterapie

 Mindfulness la fiecare ședință A trece pragul unui specialist din domeniul sănătății mintale presupune un act curajos. Spun acest lucru pentru că majoritatea clienților care mi-au trecut pragul au venit cu această idee bine întipărită în minte. Îmi e drag să laud acest act de curaj, personal l-as denumi o cale spre o minte și un corp sănătos. Vreau să arăt că specialiștii sunt oamenii tare faini și care interacționează uman cu ceilalți, nu vă analizează din „din cap până în picioare”, aș spune din contră, vă ascultă activ, și vă direcționează spre resursele interioare.  În cabietul în care îmi desfășor activitatea, clienții, și respectiv pacienții simt confort și libertate în exprimare „așa cum le vine”, vorba unui client. Iar acest fapt denotă că relația terapeutică este bine sudată.  Sunt aspecte relevante pe care aș vrea să le punctez în legătură cu anumite întrebări pe care des mi le adresează majoritatea.  Sunt întrebată de confidențialitate, da, totul este con...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cum să spui „NU” fără vină – o perspectivă psihoterapeutică

Trăim într-o cultură în care „a fi de ajutor” este adesea sinonim cu „a fi o persoană bună”. Ni se spune să fim disponibili, empatici, să nu supărăm pe nimeni. Învățăm devreme că a spune „NU” poate părea egoist, dur sau lipsit de considerație. Dar ce se întâmplă cu noi când spunem „DA” din obligație, frică sau vinovăție? Răspunsul este simplu: ne pierdem pe noi înșine, puțin câte puțin. Din perspectivă psihoterapeutică, capacitatea de a spune „NU” este esențială pentru sănătatea noastră mentală și emoțională. Este o formă de autoprotecție și autenticitate. Însă pentru mulți dintre noi, acest cuvânt simplu vine cu un preț greu: vinovăția. De ce ne simțim vinovați când spunem „NU”? Vinovăția apare atunci când simțim că am făcut ceva „rău”. În acest caz, refuzul poate fi perceput ca o încălcare a unui cod moral interior – de multe ori învățat în copilărie. Mesaje precum: „Fii cuminte și ajută-i pe ceilalți.” „Nu spune NU, că o să-i superi.” „Ești egoist dacă nu te gândești și la al...
Trimiteți un comentariu
Read more »