Trăim într-o cultură în care „a fi de ajutor” este adesea sinonim cu „a fi o persoană bună”. Ni se spune să fim disponibili, empatici, să nu supărăm pe nimeni. Învățăm devreme că a spune „NU” poate părea egoist, dur sau lipsit de considerație. Dar ce se întâmplă cu noi când spunem „DA” din obligație, frică sau vinovăție? Răspunsul este simplu: ne pierdem pe noi înșine, puțin câte puțin. Din perspectivă psihoterapeutică, capacitatea de a spune „NU” este esențială pentru sănătatea noastră mentală și emoțională. Este o formă de autoprotecție și autenticitate. Însă pentru mulți dintre noi, acest cuvânt simplu vine cu un preț greu: vinovăția. De ce ne simțim vinovați când spunem „NU”? Vinovăția apare atunci când simțim că am făcut ceva „rău”. În acest caz, refuzul poate fi perceput ca o încălcare a unui cod moral interior – de multe ori învățat în copilărie. Mesaje precum: „Fii cuminte și ajută-i pe ceilalți.” „Nu spune NU, că o să-i superi.” „Ești egoist dacă nu te gândești și la al...
Într-o lume în care comunicarea este prezentă peste tot – de la mesaje text la rețelele sociale – paradoxal, mulți oameni se confruntă cu dificultăți în a-și exprima emoțiile reale. Spunem „sunt bine” când, de fapt, simțim confuzie, furie, frică sau tristețe. Dar de ce ne este atât de greu să punem în cuvinte ceea ce simțim? 1. Ce înseamnă dificultatea de exprimare emoțională? Această dificultate poate îmbrăca mai multe forme: Nu găsim cuvintele potrivite pentru a descrie ce simțim. Ne este teamă că emoțiile noastre vor fi respinse, judecate sau neînțelese. Ne reprimăm emoțiile din obișnuință, din educație sau din dorința de a „nu deranja”. Simțim ceva vag sau copleșitor, dar nu putem identifica emoția exactă. În termeni clinici, uneori vorbim și despre alexitimie – o dificultate semnificativă în identificarea și verbalizarea emoțiilor, întâlnită frecvent în diverse tulburări psihice, dar și la persoane fără diagnostic clinic. 2. Cauze frecvente ale dificultății de...